ȚARA NE POARTĂ DE GRIJĂ SĂ NU DEVENIM OBEZI

În 1989 pe 3 decembrie apărea un articol în New York Times despre condițiile de viață prospere și românii gurmanzi care mănâncă prea mult, astfel se justifica introducerea de cartele alimentare pentru o hrănire rațională. Ceaușescu în grija lui de Tătuc al poporului avea grijă pentru sănătatea noastră.
După calcule gen otv-iste sau demne de zona crepusculară, Ministerul Sănătății vrea introducerea de noi taxe la mâncărurile de gen fast-food și dulciuri. Adică ceafa de porc să fie taxată pentru prevenirea obezității la români. O mai mare tâmpenie ca asta nu am mai auzit de mult. Am rămas la concluzia că în România nu ai cum să te plictisești. În fiecare zi trebuie să mai apară o aberație ieșită din scremuta minte a vreunui ageamiu de politician în funcții cheie aleși pe sprânceană. O întrebare domnilor care vă simțiți chiriași în țara dumneavoastră: cât de proști cred guvernanții că suntem? Adică cum se va face diferența dintre un mic românesc și un hamburger sau dintre un cheesburger și pârjoale moldovenești? Sau cum sunt definite dulciurile? Alimentele cu un anumit număr de glucide, după formă și culoare sau cum?
Asta să fie marea reformă și planul contracriză? Pensii impozitate, concedierea profesorilor ( că de la ei pornește tot răul ăsta), taxe pe chiftele?
Nu mi-am imaginat cum se poate să ne conducă nişte proşti. De fapt nu e vorba de prostie cât de ocupație, ei se fac că muncesc și plănuiesc, noi o încasăm ca în fiecare an din 89 încoace. Se amintea de fiecare dată în perioada alegerilor să ne facem datoria de a vota și cu acest șablon expirat ne îndesa pe gât, ca țăranilor lui Zaharia Stancu, botnița de a nu mai gândi. Datoria mea să votez ce? Niște Gargantua și Pantraguel care să ne explice cum poate crește economia din taxa pe carne tocată?
Deci încă o manea închinată reformei în România, taxa pe te miri ce.