eternitatea în 60 de secunde

Vibrația pe care o simți în conglomeratul asfaltului de oameni grăbiți te răpește timpului și ai impresia că totul se petrece într-o viteză în care entități ca și tine nu țin pasul. Claxon, înjurătură, strigăte, totul într-o fracțiune de secundă pentru ca apoi să se repete. Lumina cade altfel pe meridianul pământului, epicentrul se mișcă nu mai rămâne în fixația orei 17. Toate astea bulversează logica mea în care nimic nu este bun sau rău ci doar adevărat sau fals, fals nu însemnând răul sau binele. Oamenii care așteaptă autobuzul sacrificând timpul în van pentru transportul care nu mai vine, râd în sinea mea și trec pe lângă ei, pentru că am câștigat destul timp și am lăsat în urmă pierduții. Și tocmai atunci când mă simțeam stăpân pe orice schimbare care nu ar fi în stare să mă ia prin suprindere am încremenit în MINUTUL de 60 de secunde. Ce nebunie ar spune oricine minnutul are întotdeauna 60 de secunde. Dar cum rămâne că în secundele astea atât de prețiose și banale se ascunde eternitatea unei ciudățenii? Că aglomerația devine spațiu infinit de mare pentru atomul gândului ce l-ai prins. Bună seara și taci. S-a rupt tot ce știai despre viață toți din jur dispar și inima ta refulează într-o încercare neputincioasă de a aminti organismului că ești încă viu. Dar nu mai ești de mult chiar începând din secunda 1 căci până la ultima secundă 59 poate fi o veșnicie. Încremenire totală, liniște și dispariție. Ești de pe acum într-o CIUDată eternitate pe care nu ți-ai dorit-o dar a venit pe neașteptate. Toată doctrina despre regula vieții, despre generala suferință a iubirii devin nule și ilicite, în lumea eternității secundei nu există legi ,constituție ci doar încremenire. Asta mă șocheză dar nu pot exprima durerea sfinxului decât fiind temporal de aceea inconștiența mea din 60 de secunde nu mi-a dat drept la replică.Vocabularul, literele, cuvintele, deveneau peiorative pentru că spațiul acesta necesar de dureros nu avea gramatică totul era amestecat în neînțelesuri, mai mult interjecțtii ca pfffffffffff pe care nu le poți traduce decât după ce ai pășit pragul celor 60 de secunde. Marcat ca ropotul ploii de departe a revenit secunda din minutul celălalt care nu mai aparținea eternității. M-am scuturat ca de greutatea clipei care încă mă împovăra cu dulcele și amarul acestei experiențe. Doresc tuturor să se întâlnească în intervalul descris mai sus acolo în lumea acelor secunde șocul s-ar putea să fie mare dar compensator față de o viață anostă.